Editorial credit: Oleg Golovnev / Shutterstock.com
3) Lupta românilor pentru păstrarea ființei lor etnice, a existenței statale și a integrității teritoriale nu este tratată în manualele consultate. Nici măcar în harta prezentând centrele revoluționare de bază din anul 1848-1849 nu apar orașele românești în care a avut loc revoluția de la 1848. Puținele date despre lupta românilor împotriva asupririi străine se referă exclusiv la lupta împotriva jugului turcesc.
În comparație cu ediția precedentă, care numai amintea că „în război, de partea Rusiei, a luat parte și România”, ediția din 1977 a manualului Istoria modernă pentru clasa a IX-a, partea a II-a, recunoaște că în războiul declarat de Rusia Turciei, în aprilie 1877, „România a intrat ca aliată a Rusiei”. În același timp, se arată că poporul bulgar cinstește anual „memoria soldaților ruși și români care au murit în lupta împotriva Imperiului otoman”. Se pare că schimbările survenite în ediția nouă sunt rezultatul întâlnirilor delegațiilor de specialiști români și sovietici care au dezbătut probleme privind reflectarea istoriei României în manualele școlare sovietice și istoriei U.R.S.S. în manualele românești.
În cartea amintită se arată că în urma războiului din 1877-1878, prin Tratatul de la San Stefano „a fost confirmată independența Muntenegrului și proclamată independența deplină a Serbiei și României, care înainte se aflau sub dependența Turciei”. Ulterior, se relevă mai departe în manual, datorită intervențiilor Angliei, Austro-Ungariei și Germaniei, Congresul de la Berlin a distrus unele din „rezultatele victoriei Rusiei asupra Turciei”. Vedem, deci, că atunci când este vorba de „rezultatele războiului ruso-turc”, apreciate ca „un uriaș pas înainte în eliberarea slavilor de sud și, de asemenea, a grecilor și românilor”, autorii nu amintesc de contribuția României, considerând că ele se datoresc numai „victoriei Rusiei asupra Turciei”.
În manual se mai arată că și Congresul de la Berlin a confirmat „independența deplină a României”.
Despre schimbările teritoriale care au avut loc, în virtutea prevederilor Tratatului de pace de la Berlin, în dauna României, nu se arată nimic în manualul amintit; aceste schimbări sunt înfățișate distinct numai pe harta anexă la manual.
De menționat că noțiunea de România apare pentru prima dată în acest manual care tratează războiul din 1877-1878. Subliniem, de asemenea, că spre deosebire de istoriile Bulgariei, Serbiei, Poloniei, Cehiei ș.a., care în manual sunt tratate în subcapitole separate, cea a României este amintită numai în contextul abordării unor evenimente în cadrul cărora țara noastră a avut o prezență activă și nu putea să fie omisă.
