Manualul citat nu amintește nimic de retragerea aureliană, despre daco-romani; nu se fac referiri la problema continuității populației romanizate în spațiul carpato-danubiano-pontic, ci, dimpotrivă, din felul cum este prezentat teritoriul respectiv, aici și în manualul [de] „Istoria evului mediu”, rezultă că acolo, după trecerea unora din popoarele migratoare, se aflau numai slavii. Astfel, manualul care tratează istoria epocii feudale, atunci când vorbește de invazia slavilor în Imperiul Bizantin, în secolul al VI-lea, care au venit „de dincolo de Dunăre”, nu amintește nimic despre populațiile băștinașe, lăsând să se înțeleagă că nu existau sau că nu prezentau importanță.
În manual se [mai] arată că „la sfârșitul secolului al VII-lea, pe pământurile de pe cursul inferior al Dunării a apărut primul stat al slavilor de sud – Țaratul Bulgar. Mai târziu, bulgarii au cucerit cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice”. Ideea că în zona Carpaților și Balcanilor se aflau numai populații slave este evidențiată de harta anexată la manualul amintit. Pe planșele nr.1 și 3, reprezentând Imperiul Roman și invaziile triburilor germanice și slave în secolele IV-VII și cuceririle arabe în secolele VII-VIII, pe teritoriul României sunt menționați slavii.
În planșa nr.2, înfățișând Europa în secolele IX-X, teritoriul dintre Nistru și Carpații Răsăriteni este inclus în statul rus; pe o parte din țara noastră se întinde Ungaria, iar pe alta, Țaratul bulgar. Teritoriul mic, rămas între acestea, autorii hărții nu îl definesc în niciun fel.
De asemenea, planșa nr.5, intitulată „Europa în secolele XI-XII”, indică pe teritoriul Țării Românești și al Moldovei pe pecenegi, iar în Transilvania și Banat statul maghiar.
Autorii manualului și ai hărții nu numai că nu vorbesc nimic despre aria geografică largă locuită de populația românească, dar evită să arate că chiar pe teritoriul de astăzi al României ar fi existat până în veacul al XIV-lea poporul român și formațiuni statale ale acestuia. Dintr-o hartă reprodusă în manual, tratând cuceririle turcilor osmani, aflăm că toată suprafața țării noastre, cu excepția unei părți mici care aparținea Bulgariei, ar fi făcut parte din Ungaria – și aceasta după bătălia din 1389 de la Kossovo din Serbia, când atât Țara Românească, cât și Moldova, se formaseră deja ca state independente.
Principatul Moldovei, cu orașele Cetatea Albă și Suceava, apare pentru prima dată într-o hartă înfățișând dezvoltarea meșteșugurilor și comerțului în Europa în secolul al XIV-lea.
