Referitor la conducerea partidului, în manual se arată că „secretar al C.C. al P.M.R. a devenit Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965)” și că „după moartea lui, în acest post a fost ales Nicolae Ceaușescu (născut în 1918) – în prezent secretar general al P.C.R”.

(...)

Rolul U.R.S.S. este mai puțin marcat în acest capitol monografic decât în manualele precedente, enunțându-se doar că

„cu ajutorul Uniunii Sovietice, România s-a transformat dintr-o țară înapoiată agrară într-un stat industrial-agrar”.

(...)

Construcția culturală, dezvoltarea literaturii, artelor și învățământului în țările socialiste este tratată într-un capitol aparte, în care se subliniază, între altele: „sprijinindu-se pe entuziasmul popoarelor, pe experiența istorică a U.R.S.S. și pe sprijinul ei dezinteresat, partidele și guvernele țărilor socialiste au trecut la transformări în domeniul culturii. U.R.S.S. și-a deschis larg ușile institutelor sale pentru tineretul din țările frățești, un ajutor efectiv în instaurarea noii culturi socialiste au acordat oamenii de știință și artă sovietică”.

Din literatura română, în capitolul respectiv, este menționat Mihail Sadoveanu cu cărțile sale „Mitrea Cocor” și „Lumina de Răsărit” (sic!). În această ultimă carte, Mihail Sadoveanu a susținut că salvatorul lumii de sub amenințarea fascismului va fi Uniunea Sovietică.

De menționat că, în comparație cu alte țări, în manual arta românească este mai slab evidențiată. De exemplu, despre muzica și filmul românesc nu se arată nimic, deși din celelalte țări socialiste se amintesc cei mai reprezentativi muzicieni și cele mai bune filme. Dintre artiștii plastici români este inclus Corneliu Baba, apreciat de autor drept „cel mai mare pictor al României”.

*
* *

Din analiza de mai sus rezultă necesitatea de a se discuta în continuare cu partea sovietică îmbunătățirea prezentării României în manualele de istorie din U.R.S.S.

Sursa: Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Dosar 3305/1977.