11. Ebola
Este o boală infecțioasă, de multe ori fatală, care provoacă febră și hemoragie. La fel ca virusul HIV, se transmite prin schimbul de fluide din corp (cum ar fi sângele). Media de supraviețuire este de 50%, anumite epidemii înregistrând o rată a mortalității de până la 90%. Se poate transmite de la om sau animal.
De la prima epidemie din 1976, peste 2.300 de cazuri au fost raportate, soldate cu 1.590 de morți. Cazurile sunt întâlnite, de regulă, în regiunea africană de sub deșertul Sahara, dar din 2014 au fost raportate apariții și în S.U.A., Marea Britanie și Spania, transmise de doctori, preoți sau voluntari veniți din Africa.
Nu există un tratament exact pentru această boală sau un vaccin pentru prevenire, dar se pot trata simptomele pe măsură ce apar: febra, lipsa de energie, durerile musculare, de cap și de gât. În anumite cazuri, este greu de deosebit de alte infecții virale, ca malaria, febra tifoidă sau meningita.
12. Meningita
Afectează creierul și măduva spinării, iar cauzele sunt numeroase: bacteriană, virală, fungică, parazitară sau neinfecțioasă. Poate fi contactată la naștere, sau prin mușcături de țânțar, sau ca urmare a complicării anumitor boli.
Prima epidemie apare la Geneva, în anul 1805. În Africa izbucnește în 1840, urmând să fie o boală des întâlnită pe acest teritoriu în tot secolul XX; între 1905-1908, face ravagii în Ghana și Nigeria.
Astăzi, regiunea de sub deșertul Sahara este denumită „Centura Africană e Meningitei” și cuprinde toate țările centrale, de la Est la Vest, precum: Ethiopia, Gambia, Senegal, Guinea, Ghana, Camerun, Nigeria, Sudan, Uganda și Kenya.
În anul 2009, peste 13.000 de locuitori ai continentului african au fost infectați, iar 931 dintre ei au murit.
Meningita poate fi fatală, iar diagnosticul rapid este esențial. Se tratează prin antibiotice, cum ar fi penicilina, ampicilina, cloramfenicol sau ceftriaxonă.
