O dată cu stăpânirea turcească se reîntorc și fanarioții, Scarlat Callimachi în Moldova, Ioan Caragea în Țara Românească. O dată cu fanarioții, și vechile lor spolieri. Prin tratatele sale cu Rusia, Poarta renunțase la dreptul său de a fixa prețul la produsele destinate să aprovizioneze Constantinopolul. Dar abuzul se reintroduce sub o nouă formă. Contractul este încheiat între domni și Divan și totul este livrat la a patra parte din prețul pieței. Ori, după plecarea rușilor, prețul pieței a scăzut atât de mult, încât este imposibil ca țăranii să trăiască din produsul muncii lor. Pâinea se vinde cu trei centime kilogramul, carnea cu patru, lâna cu 40 etc. Țăranul, în 1812, trebuia să livreze Porții, la un sfert din aceste prețuri 250.000 oi, 3.000 cai, 150.000 kile de grâu (kila – 300 kilograme). Pe de altă parte, scutelnicii ajunseseră atât de numeroși, prin risipa de titluri boierești care comportau dreptul la scutelnici, încât contribuabilii liberi, atât de reduși la număr, nu mai puteau face față plății impozitului.

(...)

Către sfârșitul domniei sale, când urma să sosească la București un capugi-bașa, Caragea fuge cu 18 milioane de lei (denumire dată în epocă talerilor – n.S.T.) în Italia. Tronul devenind vacant, la 12 octombrie 1818 are loc adunarea boierilor; toți se plâng în gura mare contra fanarioților. Ei adresează o petiție sultanului pentru a-i scăpa de acest jug. Rusia, care domina în Divan, se opune; sub presiunea Rusiei, Poarta dă cele două Principate lui Mihail și Alexandru Suțu, complici de care Rusia era sigură.

Asociația Eteriei: [urmărea] eliberarea grecilor [de sub turci] prin acțiunea comună a populațiilor slave și grecești. Mână rusească. (...) Căpeteniile cunoșteau secretul... Adepții în toate țările erau, fără să știe, agenți ai Curții de la Petersburg. Rusia – după ce asociația s-a dezvoltat – ținea în mână toate firele ei, punea în mișcare toate resorturile, așezată în centrul operațiilor, în spatele agenților discreți, destul de ascunsă pentru a o dezavua, în caz de nereușită, destul de angajată pentru a profita în caz de succes. Ea putea să riște câteva capete ca baloane de încercare. [Asociația folosea] un limbaj mistic [și] toate jongleriile societăților masonice.

(…)  

1819. Majoritatea primaților din Moreea se număra printre eteriști; în același an primații din insule se alipiră acestora, își aduseră în porturi corăbiile și, în așteptarea unei apropiate zguduiri, suspendară afacerile lor comerciale. Contele Capo d’Distria (diplomat rus de origine greacă, foarte apreciat de țar; a fost organizatorul revoltei care a dus la independența Greciei – n.S.T.), care locuia în Corfu, cunoștea secretul Rusiei; către această putere își îndrepta gândurile și speranțele.

Turcii observară ceva; reparară cetățile de la Dunăre; făcură mari pregătiri militare. În 1820 apăru la Chișinău, în Basarabia, Alexandru Ipsilanti, general-maior în armatele ruse; născut în Fanar în 1972, fiul domnitorului care, în 1806 se refugiase în Rusia. Pretextul sosirii sale la Chișinău era o vizită la cumnatul său, Constantin Cantacazi, guvernatorul civil al Basarabiei. Curând, el se prezentă ca șef al eteriștilor stabiliți acolo, trimise ordine și emisari la cei mai îndepărtați.

(...)