U.R.S.S.

Eu am primit deplinele puteri necesare pentru iscălirea unui pact de asistență mutuală cu U.R.S.S., în iulie 1935, adică puțin după semnarea pactului franco-sovietic și vizita domnului Eden la Moscova.

Domnul Litvinov, în septembrie 1935, la Geneva, când pentru prima dată am făcut să intre o atare posibilitate în convorbirile noastre, nici n-a voit s-audă de un asemenea pact. Astfel că această chestiune n-a putut face obiectul unor negocieri, așa precum am declarat-o, de altfel, prin comunicate oficiale ale Ministerului de Externe sau prin discursuri în Parlament.

Argumentul invocat de U.R.S.S. era că, dat fiind situația geografică, un asemenea pact ar constitui o convenție loonină, România fiind întotdeauna zdrobită de Germania înainte de a putea da un ajutor Rusiei.

Cu prilejul Conferinței de la Montreaux din 1936, văzând mai des pe Litvinov și acesta acuzând guvernul român de duplicitate, afirmând că eu țin un limbagiu, pe când colegii mei de la București nu numai că țineau un limbagiu contradictoriu, dar făceau neted fapte care-l contraziceau, am dat lui Litvinov răspunsuri drastice cuprinse-n telegramele ce-am expediat la acea epocă, la București.

Rog a cere de la Ministerul de Externe copia telegramei prin care relatam convorbirea mea cu Litvinov din iulie 1936, pentru a vedea cum reprezentantul unui stat mic – când are conștiința dreptului țării sale – poate pune la loc pe reprezentantul uni stat de zece ori mai mare.

În același timp, realizând și eu că era o parte de adevăr în afirmația că mie mi se dădeau pline puteri pentru a face o politică pe care guvernul din București nu se sfia s-o contrazică cu nimic, am decis a mă înapoia la București pentru a-mi da demisia motivată.

M.S. Regele, intervenind să-mi retrag demisia dată, am cerut în schimbul acestei retrageri să se precizeze, clar și în scris, liniile politicii externe de urmat.

Anexez copia fotografică a originalelor redactate la acea epocă.

Din primul act semnat de domnul președinte Tătărăscu, Ion Inculeț, Victor Antonescu și cu mine, și purtând data de 14 iulie 1936, reiese că am convenit ca Consiliul de Miniștri care trebuia să se țină ulterior urma să aprobe politica ce-am dus și să publice un comunicat al cărui text vi-l trimit tot în copie fotografică (act nr. 2) și-n care se vorbește de solidarizarea guvernului cu politica externă făcută și expusă de mine, de recunoștința ce mi se datorește pentru opera înfăptuită, precum și de încrederea nelimitată a guvernului în îndeplinirea misiunii mele. 

Acest comunicat este scris de însăși mâna domnului Tătărăscu. El poartă data de 14 iulie 1936. la 29 august 1936 am fost demis din calitatea de ministru.

Din actul nr. 1 ce vă trimit, reiese dovada că plinele puteri pentru a încheia un pact de asistență mutuală cu Sovietele, îmi fuseseră date încă din iulie trecut, adică din iulie 1935, precum și angajamentul partidului liberal de a vorbi în întruniri publice, despre necesitatea unei înțelegeri pe tărâmul politicii externe, cu U.R.S.S.