În luna iunie, germanii au hotărât să termine definitiv cu partizanii. Într-o seară, când oamenii reveneau de la câmp, unde săpaseră porumbul, au văzut cum toate drumurile se împânzesc cu trupe inamice. Era o razie în toată puterea cuvântului. Localitățile au fost înconjurate și oamenilor li s-a interzis să mai iasă din sate. Din manuscris, aflăm ce s-a întâmplat în Rogojel, sat în care se găsea și casa primarului din comuna Roșia – Constantin Popescu, căruia oamenii îi spuneau Dină Molfescu. „Dină Molfescu, luat prin surprindere, n-a mai putut face nicio mișcare. A fost arestat și pus sub pază puternică. Familia a fost îndepărtată fără să ridice un cap de ață din toată gospodăria. Casa ocupată au amenajat-o ca pe o întăritură militară, gata să primească lupta. Împrejurimile au intrat sub o severă supraveghere. La mijlocul nopții, când luna se ridica din pădurile Dâmbova și Rovinari, din satul vecin (Arderea) a pornit să urce spre Molfești (o zonă a satului Rogojel – n.n.) un grup de partizani cu Victor Popescu în mijlocul lor. O patrulă, care-i preceda la mică distanță, interceptează pe nemți și angajează lupta. Au căzut morți și răniți de ambele părți. Partizanii, puși în inferioritate, se retrag spre apa Tismana și li se pierde urma dincolo de pădurea Berindei, spre satul Vârțului. Ciocnirea fulgerătoare din vremea nopții, plus partizanii omorâți și expuși în curtea primarului au constituit dovezi care au spulberat orice îndoială asupra vinovăției satului de a fi sprijinit lupta partizanilor. Cu forțe noi, aduse în grabă, conducerea germană se fixează în casele notarului Dumitrică Popescu din Gura Văii (o altă regiune a satului Rogojel – n.n.) și dezlănțuie teroarea. S-au întrerupt muncile agricole de peste tot locul. S-a interzis ieșirea din ogrăzi sub amenințarea cu împușcarea pe loc. Nici vitele n-au mai fost mânate în pășuni. Câțiva cetățeni care și-au luat inima în dinți au intrat în lanurile de porumb, mai la vale de Prundurei (sat al comunei Roșia – n.n.), au fost alungați cu focuri de arme, slobozite de patrule și de observatoarele instalate în Ciulpan, Ghergheleu și Molfești” (Manuscrisul Pantelimon, ff.29-33).
Toți cei suspecți au fost anchetați. Cum nu au dat amănunte, au fost bătuți. Apoi, s-a trecut la pedepse mai sofisticate. Au fost obligați să stea cu privirea ridicată spre soare. Un soldat german avea grijă ca ochii să le rămână deschiși. Pentru că nici acum nu au dat informațiile dorite, au fost legați de copaci și s-a simulat execuția lor (soldații au ochit deasupra capetelor țăranilor legați). În cele din urmă, soldații germani au plecat. Au luat cu ei, la Turnu Severin, mai multe persoane, puse în lanțuri, iar casei primarului i-au dat foc. Cu aceste întâmplări, povestea din Manuscrisul Pantelimon a satului Rogojel, din comuna Roșia-Jiu, se încheie.
Alte surse ne permit să lărgim contextul. Marea razie germană la sud de Târgu Jiu a avut loc în luna iunie. În satul Valea cu Apă, dar și în multe altele, rude, prieteni sau simpli susținători ai partizanilor au fost arestați și duși la Turnu Severin. Poate că unii dintre arestați au fost trădați pentru bani, iar alții după ce țăranii nu au mai putut îndura chinurile. Cert este faptul că zece persoane, printre care și Nicolae Popescu, fratele lui Victor, au fost executate la Turnu Severin, după ce au fost obligate să-și sape singure gropile. Alții au fost deportați în Bulgaria sau închiși la Mănăstirea Tismana.
După aceste represalii, grupul s-a dizolvat. Victor Popescu și câțiva camarazi s-au îndreptat spre sudul Moldovei și, în februarie 1918, au ajuns în liniile românești, fiind reprimiți în cadrul armatei (www.enciclopediaromaniei.ro).
